Stâlpii Ortodoxiei, Constantin Brâncoveanu și Andrei Șaguna

În Sala „Umberto Eco” din cadrul Universității „Ovidius”, Campus, a avut loc conferința „Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu și Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna, stâlpi ai Ortodoxiei și ai neamului românesc”. Au conferențiat: Prof. Univ. Dr. Radu Ștefan Vergatti, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (pe tema: Dimensiunea personalității politico-diplomatice a Domnului Martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714)) și Dr. Mircea-Gheorghe Abrudan, Cercetător Științific la Institutul de Istorie” George Barițiu” al Academiei Române, filiala Cluj-Napoca (va aborda subiectul: Mitropolitul Andrei Baron de Șaguna, o biografie culturală). Evenimentul s-a desfășurat cu binecuvântarea IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și a fost organizat de către Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța, în parteneriat cu Școala „Sfinții Martiri Brâncoveni din Constanța și Fundația Ecumenică „Pro Axe Mundi” din București.  

Conferința comemorează doi remarcabili eroi ai credinței creștine și ai neamului de pe teritoriul țării noastre: Constantin Brâncoveanu – Domnitor al Țării Românești, remarcabil om politic și mecena al artelor bisericești, promotor neîntrecut al spiritualității răsăritene și al limbii române la sud de Carpați, de la al cărui martiriu se împlinesc luna următoare 310 ani – și Andrei Șaguna – Mitropolit Ortodox și Sfânt, susținător al învățământului în limba română și apărător al drepturilor românilor ortodocși din Marele Principat al Transilvaniei, fondator al periodicului bisericesc Telegraful Român și membru de onoare al Academiei Române. Cele două personalități de prestigiu european sunt adevărați ctitori ai culturii naționale și reprezintă exemple actuale de patriotism și fidelitate față de credința strămoșească, adevărate remedii la laxismul moral contemporan și la obediența stânjenitoare a lumii politice de astăzi.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult