Știri pe țeavă: Statuia “Fată șezând”

Mica statuetă dispărută… aparține sculptoriței Maria Grigorescu Vasilovici. Constanța, din păcate este orașul cu cele mai multe monumente furate din România… În Constanța, a fost expusă mai întâi pe Bulevardul Elisabeta, mutată în parcul teatrului apoi remontată în apropierea Cazinoului. Unul dintre episoadele nefericite din istoria operei Mariei Grigorescu Vasilovici este furtul unei statuete valoroase din Constanța. Statuia “Fată șezând”, amplasată în orașul de pe malul Mării Negre, a fost furată, pierzându-se astfel o parte importantă din moștenirea artistică a sculptoriței. Acest incident subliniază vulnerabilitatea operelor de artă publică și necesitatea protejării și conservării acestora pentru generațiile viitoare. ,Maria Grigorescu Vasilovici rămâne o figură emblematică în sculptura românească, contribuțiile sale fiind recunoscute și apreciate în continuare. Lucrările sale sunt studiate și admirate pentru finețea execuției și pentru capacitatea de a surprinde esența umană în forme sculpturale. Maria Grigorescu Vasilovici a trăit între anii 1897-1977. Absolvă Scoala de Belle-Arte din Bucuresti in 1923, profesori: Dimitrie Paciurea, Cecilia Cutescu-Storck, George Demetrescu-Mirea. Între 1925-1927, urmează cursurile Académie Grande Chaumière, cu Antoine Bourdelle la Paris. * Elena Valerica Lasconi este o făcătură politică de alt nivel decât am mai văzut până acum. E drept, mâța blândă, zgârie rău, dar mâța securistoidă și schizoidă poate ținti direct la jugulară. Un alt avertisment al meu este că Statul Paralel se repliază. conform lui Liviu Alexa, nouă jucărie – Elena din Hațeg, o mincinoasă patentată, o ipocrită rafinată, un animal mai politic și mai cinic decât Băsescu, un experiment politic care va crea mari probleme obositilor de Ciucă și Ciolacu sau Geoană ori băiatului de galerie Simion. * În ultimii 150 de ani, patria a fost condusă de bărbați bravi, lași, de bărbați curvari, de bărbați analfabeți sau bețivi și, mai de dată recentă, de bărbați nesimțiți și cinici așa cum a fost nenorocitul de Iohannis. * pictorul Constantin Piluță este creatorul unui univers boem (P.C.)

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult