Știri pe țeavă: Nava Transilvania, s-a scufundat după ce a fost super modernizată

Nava Transilvania, s a scufundat în 1977 după ce a fost scoasă din S N G super modernizată, vesela de la bord era numai din argint. Marinarii neglijenți nu au dat drumu la parîme pt că apa Dunării scăzuse, ca să fie flotabilă, de aici a venit evenimentul. Cine a plătit? Vă spun un șef post miliție, parcă îl chema Istrate, l-au dat PCR, afară, acarul păun. *  Tezaurul național al României a adăugat în patrimoniul său o piesă unicat. Un Tetraevangheliar scris în perioada domniei lui Ștefan cel Mare, păstrat în condiții excepționale. Statul român și-a rezervat dreptul de preempțiune asupra acestui obiect, care va fi scos la licitație. Tetraevengheliarul este scris în limba slavonă, iar experţii care l-au examinat susţin că a fost realizat între secolele al XV-lea și al XVI-lea, fie la mănăstirea Neamţ, fie la mănăstirea Bistriţa. Acelaşi călugăr a mai scris de mână un manuscris la mănăstirea Neamţ, care se află acum în Biblioteca Sfântului Sinod. Acesta va fi scos la licitație de statul român. Prețul de pornire va fi de 20.000 de euro. Textul a fost scris pe o hârtie care se folosea în ţări precum Germania sau Italia şi, puţin mai târziu, în România, la Sibiu. Legătura manuscrisului este în piele de vițel pe scoarțe din lemn. Experți ai Bibliotecii Sfântului Sinod, Academiei Române și Muzeului Național de Istorie au confirmat autenticitatea cărţii. Ei au descoperit că asupra paginilor nu a existat, de-a lungul timpului, nicio intervenție, nici măcar minoră.  *  prea uşor judecăm protoromâna. Cel mai vechi eşantion cunoscut al acestei limbi este Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung (Neacşu afirma că e “Neacșu ot Dlăgopole”; alţii i-au schimbat adresa!), scrisă în epoca Renaşterii. Golurile uriaşe s-au umplut parţial cu teorii şi speculaţii, mai mult politice decât lingvistice. Aurel Cihac a identificat mult mai multe cuvinte slave. Era firească influenţarea după o convieţuire de sute de ani. Dar Cihac a fost repede blamat (ca şi N. Densuşianu), la comandă politică. Amândoi aveau ezitări în ce priveşte latininizarea instant a limbii dacilor (în timp record, 165 ani) şi sorgintea noastră occidentală. Care dau atât de bine la dosar (P.C.)

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult