Toți sunt pentru interesul lor. Cu poporul cine ține?

Într-o Românie în care partidele politice își declară angajamente pro-europene, își împart promisiuni despre reforme și programe de guvernare „pentru cetățeni”, adevărul este că interesele lor proprii primează mereu. PSD, PNL, USR, UDMR și alte formațiuni își regizează alianțe și rezoluții „istorice”, dar în spatele acestor cortine, poporul rămâne tot mai departe de centrul deciziilor.

Alianțe pentru imagine, nu pentru oameni

Declarațiile politicienilor abundă în termeni pompoși: „transparență”, „eficientizare”, „investiții strategice”. Însă, dincolo de vorbe, cetățeanul de rând vede cum realitatea de zi cu zi rămâne aceeași: prețuri care cresc, taxe care împovărează și o birocrație care sufocă orice inițiativă.

Cei care guvernează se întâlnesc în săli luxoase, încheie înțelegeri, împart funcții și bugete, dar în teren, în casele oamenilor, problemele rămân nerezolvate. Sistemul sanitar este la pământ, infrastructura este învechită, iar tinerii își caută viitorul în afara granițelor.

Promisiuni reciclate pentru un electorat obosit

An de an, alegeri după alegeri, vedem aceleași fețe sau altele noi, dar cu aceleași practici. Guvernele se schimbă, dar interesele politicienilor rămân constante: controlul resurselor, privilegiile și perpetuarea puterii. Când vine vorba de cetățeni, aceștia sunt amintiți doar în campanii electorale, ca simple cifre în sondaje și urne.

În fața acestei ipocrizii, singura constantă rămâne doar credința și speranța în bunul Dumnezeu

Cât timp politicienii rămân închiși în turnurile lor de fildeș, preocupați doar de propriile avantaje, poporul nu are decât o singură salvare: încrederea în bunul Dumnezeu. Și poate că aceasta este lecția de bază: puterea adevărată nu stă în instituții, ci în spirit, în credință și în forța unei comunități unite. Restul? Doar vorbe.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult