Trecerea la ora de iarnă are o istorie fabuloasă. Totul a pornit de la o glumă

In noaptea de sâmbătă spre duminică, la ora 4:00 dimineața, ceasurile vor fi date înapoi cu o oră: Ora 4:00 va deveni ora 3:00. Vestea bună e că vom dormi cu o oră în plus, vestea proastă este că va începe să se întunce de pe la ora 5 după-amiaza. Chiar, cine a venit cu ideea asta? Interesant este că schimbarea orei nu are nicio treabă cu știința. Inițial, oameni au crezut că, dormind la lumina zilei vara, ziua era irosită. Prima propunere atestată a fost o glumă care i-a aparținut lui Benjamin Franklin. În 1784, pe când călătorea în Franța, acesta a propus ca parizienii ar trebui să fie treziți din somn cu o oră mai devreme cu salve de tun și clopote de biserică. A mai durat 100 de ani până când a venit și prima propunere oficială de schimbare a orei. În 1895, omul de știință neozeelandez George Vernon Hudson a propus guvernului său ca ceasurile să fie date înainte cu două ore în fiecare vară. A fost, însă, refuzat.  Trecerea la ora de iarnă. Propunerea stră-străbunicul lui Chris Martin Ideea a luat amploare când constructorul britanic William Willett, stră-străbunicul lui Chris Martin, solistul trupei Coldplay, a făcut campanie pentru a schimbarea orei. Willett se plimba diminețile prin oraș și observase adesea că, primăvara și vara, jaluzelele erau încă trase după răsăritul soarelui. El a mai remarcat că mai ales primăvara se întuneca relativ devreme, astfel că serile mai calde erau irosite. În martie 2019, Parlamentul European a votat împotriva practicii de schimbare a ceasului de două ori pe an, statele membre trebuind să decidă dacă vor rămâne permanent la ora de iarnă sau de vară până la sfârșitul lui 2021. Cu toate acestea, reforma a fost pusă temporar în așteptare.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult