TUAREGII pe față și pe dos

Tuaregii sunt un grup etnic nomad care locuiește în principal în Sahara centrală și în unele regiuni din Sahel. Stilul lor de viață tradițional și cultura bogată au fost subiect de fascinație și studiu timp de secole. Tuaregii sunt descendenți ai popoarelor berbere care au locuit în Africa de Nord de mii de ani. Istoria lor datează cel puțin din secolul 5 î.Hr., când primele referințe scrise la ei au apărut în textele clasice. De-a lungul secolelor, tuaregii s-au adaptat condiţiilor deşertului din Saharei şi au devenit experţi în navigarea pe vastul teritoriu arid. Încă din vechi timpuri, tuaregii s-au organizat în confederații tribale și au adoptat un sistem social și politic bazat pe clanuri și ierarhii familiale. Aceste structuri le-au permis să reziste influenței externe și să își mențină identitatea culturală și autonomia într-un mediu ostil. Cultura tuaregă se caracterizează prin bogata sa tradiție orală, muzică, meșteșuguri și un cod de conduită cunoscut sub numele de „imuhagh. “Bărbații tuaregi poartă haine distinctive, inclusiv un voal indigo-albastru care le acoperă fața, câștigându-le porecla “bărbați albaștri. Femeile tuarege poartă, de asemenea, voaluri și dețin adesea un statut înalt în societate, participând activ la luarea deciziilor și transmit cultura lor generațiilor viitoare.” Muzica și poezia ocupă un loc central în viața tuaregă. Instrumentele muzicale tradiționale, cum ar fi *imzad* (o vioară cu o singură coardă) și *tende* (o tobă de mână), sunt folosite în festivaluri și festivități. Cântecele și poeziile spun povești despre curaj, dragoste și reziliență și reflectă legătura profundă a tuaregilor cu pământul și mediul lor. Societatea tuaregă se bazează pe o structură patriarhală și este organizată în jurul triburilor și clanurilor familiale. Fiecare trib este condus de un șef, cunoscut sub numele de „amenokal”, care ia decizii importante și reprezintă comunitatea în chestiuni externe. *amenokal* este ales prin consens, iar conducerea lor se bazează pe înțelepciune, experiență și abilități de rezolvare a conflictelor. Din punct de vedere istoric, tuaregii au fost cunoscuți pentru abilitățile lor de războinici și comercianți pe rutele transsahariene. Cunoștințele lor despre deșert și capacitatea de a se adapta la condițiile dure din Sahara le-au oferit un avantaj în comerțul cu caravane și în protejarea rutelor lor de invadatori. În vremurile moderne, tuaregii s-au confruntat cu diverse provocări. Schimbările politice, urbanizarea și influențele culturale externe au afectat modul lor de viață tradițional. Conflictele armate din țări precum Mali, Niger și Libia au strămutat multe comunități tuarege și au generat tensiuni sociale și politice. În plus, deșertificarea și schimbările climatice au afectat disponibilitatea apei și pășunilor, făcând mai dificilă viața nomadă a tuaregilor și capacitatea lor de a crește animalele și comerțul. Deși se confruntă cu provocări contemporane, tuaregii continuă să lupte pentru păstrarea identității culturale și a modului de viață nomad. Promovarea educației, împuternicirea femeilor și protejarea drepturilor acestora sunt aspecte esențiale pentru asigurarea supraviețuirii și dezvoltării durabile a comunității tuarege în viitor. Pe scurt, tuaregii sunt o dovadă vie a bogăției și diversității culturale a Africii, iar istoria și contribuțiile lor merită recunoscute și valorizate pe scena globală.

Pompiliu Comșa.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult