La 9 august 1173, în oraşul italian Pisa, a început construirea unei “campanile”, un turn imens, de peste 50 de metri. Părea un proiect obişnuit şi nimeni nu prevedea că simpla capelă care se dorea la acel moment se va transforma, peste multe sute de ani, într-un obiectiv turistic de notorietate mondială. Turnul din Pisa a fost planificat ca o clopotniță pentru Domul din oraşul italian. După 12 ani de la punerea pietrei de temelie, pe 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, din cauza solului, constituit din noroi argilos și nisip, care are puțin sprijin pentru structuri, turnul a început să se încline în direcția sud-est.
Timp de 100 de ani, construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată. Giovanni di Simone, inginerul responsabil la reluarea construcției, a căutat să compenseze înclinația făcând noile etaje puțin mai înalte pe partea scurtă, dar zidăria suplimentară a făcut ca structura să se scufunde și mai mult. După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat. Înalt de 55,86 m, cu o grosime a zidului la bază de 4,09 m și o greutate estimată la 14.500 tone, turnul a fost proiectat să stea vertical. Se deosebește de turnurile pătrate obișnuite din Italia centrală și este într-un mare contrast cu turnurile ascuțite din nordul Europei.
Este format din 14.200 de tone de marmură albă de Carrara și are șapte clopote, dar acestora nu li s-a mai permis să bată de mult timp, din cauza pericolului de prăbușire. Scările în spirală duble aliniau interiorul turnului, cu 294 de trepte care duceau de la sol la camera clopotniței (o scară încorporează două trepte suplimentare pentru a compensa înclinația turnului). În 1990, turnul s-a aplecat la un unghi de 5,5 grade. Datorită importanței sale pentru industria turismului, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare, care a început în anul 1990.
În decembrie 2001, turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului. Astăzi turnul se înclină cu 3,97 grade față de axa sa verticală, care este de aproximativ 4 metri.
Împreună cu Piața Miracolelor, unde se află, turnul a fost declarat parte din Patrimoniul Mondial UNESCO în 1987.