Tuta absoluta a făcut ravagii în solare

După cum ne transmite colegul Marian Mușat, Tuta absoluta, cel mai nou și cel mai periculos dăunător al culturilor de roșii și de pătlăgele vinete, a produs un atac devastator în solarul cu tomate al unuia din cei mai apreciați legumicultori gălățeni. Acum Costel Stoica defrișează cultura și evaluează pagubele Acesta a cultivat tomate Cristal F1, hibrid timpuriu cu creștere nedeterminată, într-un solar în suprafață de circa o jumătate de hectar și începuse primele culesuri. Dar când îi era lumea mai dragă, s-a întâmplat nenorocirea care a dus la pierderea recoltei de roșii și la înregistrarea unei pagube însemnate. Din păcate, susține dr. ing. Costel Vînătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău, care se confruntă cu așa ceva în serele cu tomate, nu există nimic care să combată, literalmente, molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta). Singura măsură viabilă ar fi renunţarea la a mai cultiva tomate în solar cel puţin doi ani și înlocuirea specii neagreate de Tuta cum ar fi castraveţii sau ardeioasele. Administratorul Societății Agricolă „Legumicola” din Liești are grădina aproape de malul Siretului, evident pentru a avea sursa de apă aproape. De la zecile de hectare cultivate altădată cu de toate, a rămas cu doar două hectare de câmp, din care unul este ocupat cu fasole pentru boabe, și restul cu cartofi, ceapă, rădăcinoase, mai cu seamă pentru oamenii care lucrează zi de zi în fermă și nu pentru comercializare. Ferma a fost înființată din anul 1991 de tatăl său, Ilie Stoica, legumicultor vestit în zonă pentru „vocația” de a obține recolte bogate. O vreme a fost și președinte de CAP, ales de lieșteni pentru destoinicia și priceperea sa, apoi a lucrat la serele de la Hanu Conachi, specializată pe cultivarea castraveților cornichon și pe producerea de răsaduri. Pe lângă suprafața de legume care la început deținea ponderea, Societatea Agricolă „Legumicola” din Liești cultivă 600 de hectare de teren arabil cu: grâu, orz, rapiță și în primăvară floarea soarelui și porumb.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult