UN SCURT ISTORIC AL “IMPERIULUI ROMAN ȘI AL ACESTEI DENUMIRI FALSE DE “DAC” ȘI “DACIA”.

Să ne luminăm: Traian a moștenit o Romă în pragul falimentului, iar bogăţia Geţilor era legendară, așa că a pornit un război de jaf împotriva Geţilor. În anul 106 e. n. reușește să ocupe partial, 14% din teritoriul Geţilor din Nordul Dunării, teritoriu pe care l-a transformat în provincie romană și îl denumește “Dacia” și pe care îl alipește Imperiului Roman. Potrivit surselor vremurilor, după acest război, Imperiul Roman s-a salvat de la faliment, au luat pradă de război din “Dacia” și au dus cu ei la Roma, printre altele, 165 de tone de aur, 330 tone de argint, precum și o jumătate de milion de prizonieri, bărbaţi, femei și copii. Traian a organizat timp de 123 de zile sărbători la Roma, i-a scutit pe cetăţeni un an de zile de taxe și a construit mai multe edificii grandioase, totul plătit din acest jaf, Tezaurul Geţilor. “Daci” și “Dacia” ne-au denumit acești cotropitori romani, este numele nostru de sclavi. Numele identitar al Strămoșilor noștri este “Geţi”. Geţii “cel mai numeros popor după inzi, vorbitor al aceluiași grai”, aveau foarte multe denumiri, în funcţie de regiunea unde locuiau. Deci NOI suntem Geţi, nu “daci” și nici “traci”. Teritoriul cotropit de romani a fost numai parţial, de NUMAI 14% din ţară! Restul ţării NU a văzut niciodată picior de “roman”. Și atunci se pune întrebarea pertinentă: DE CE numesc ei TOATĂ ROMÂNIA ca “Dacia”? Romanii sunt cei care au răspândit acest nume, apoi papalitatea a răspândit acest nume de “daci” în tot evul mediu. “Scoala Ardeleană”, tot catolică, a făcut o propagandă în mod asiduu cu această denumire falsă de “daci”, contra-cost, bineînţeles. Toată generaţia de intelectuali a preluat la sfârșitul secolului 19 această denumire de “dac”, și care a fost perpetuată “cu succes” până în zilele noastre. Întrucât teoria latinităţii noastre, bazată pe NIMIC, care NU poate fi susţinută cu niciun argument știinţific, este de mult căzută și deosebit de penibilă, s-a recurs la un nou fals istoric, și anume al “originii dace” ca “identitate naţională”, cu scopul de a ne reduce istoria noastră multimilenară la… doar 13 ani de domnie a regelui get Decebal și la 164 de ani de cotropire romană. Atât.

Va urma

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult