Vă poftim la Hârșova

Localitate milenară, Hârșova, situată pe malul drept al Dunării, în apropierea podului rutier Giurgeni-Vadu Oii (1464 m), dat în folosință în anii 70 ai secolului trecut, orașul a purtat în antichitate o strânsă legătură economică, cu vechile colonii grecești de pe litoralul vestic al Mării Negre, Histria și Tomis. În timpul stăpânirii romane a fost cunoscută sub numele de Carsium, prima fortificație fiind construită din pământ, pe locul unei foste așezări geto-dace în timpul domniei lui Vespasian și întărită cu ziduri de piatră în vremea împăratului Traian în anul 103. Reconstruită ulterior de către Constantin cel Mare, aceasta avea să fie distrusă de către huni în anul 434 , meritul de a o readuce la viață revenindu-i lui Iustinian I, împărat care a condus Imperiul Roman de Răsărit de la înscăunaare până la moarte (527-565).  Dovezile arheologice și documentele istorice din secolul X confirmă existența la Hârșova a unei cetăți bizantine străjuită de patru turnuri de observație și apărare, intrată peste numai două veacuri în  stăpânirea genovezilor, iar mai apoi a lui Mircea cel Bătrân. A fost folosită de către otomani până la începutul secolului al XIX-lea, fiind distrusă după Pacea de la Adrianopol din 1829 care punea capăt războiului ruso-turc (1828-1829), în urma căruia părții ruse i-a revenit țărmul caucazian al Mării Negre și gurile Dunării până la vărsarea Prutului; în același timp, Munteniei îi erau restituite fostele raiale de pe malul stâng al Dunării, Turnu, Giurgiu și Brăila, iar Principatele Române căpătau dreptul de a numi în cadrul Adunărilor Obștești domni pământeni. Din nefericire, o mare parte din așezarea de mai târziu , dezvoltată îndeosebi în urma stabilirii în zonă a mocanilor transilvăneni,  a fost construită peste cea veche altfel că multe vestigii continuă să stea departe de ochii specialiștilor, dintre ruinele fostei cetăți, cunoscută în documentele turcești sub numele de Harisova, mai pot fi văzute astăzi doar turnul și zidul de împrejmuire unde cu mult timp în urmă a funcționat portul localității.

Va urma

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult