Valentin Ștefan, Directorul Poștei Române: ”Oficiile poștale nu mai sunt profitabile” – Planul de închidere și reprofilare după 162 de ani

O declarație surprinzătoare a zguduit opinia publică, după ce Valentin Ștefan, directorul general al Poștei Române, a anunțat că oficiile poștale din România nu sunt profitabile și nu au viitor. Aceste cuvinte vin chiar din partea celui care ar trebui să redreseze și să modernizeze una dintre cele mai vechi companii de stat, cu o istorie de peste 160 de ani. În loc să inițieze un plan de redresare, Ștefan a anunțat că soluția sa este închiderea oficiilor poștale, concedierea personalului și închirierea spațiilor pentru activități considerate mai profitabile.

O tradiție de 162 de ani, pe cale de dispariție

Fondată în 1862, Poșta Română a fost un simbol al serviciilor de comunicare și curierat în România, trecând prin multiple schimbări și adaptându-se la diverse regimuri politice și economice. Totuși, în ultimele decenii, compania a întâmpinat dificultăți, confruntându-se cu probleme financiare și critici privind managementul. Acum, Valentin Ștefan sugerează că închiderea oficiilor poștale și închirierea spațiilor este o alternativă mai profitabilă decât continuarea tradiției de servicii poștale.

Decizia controversată a directorului general

Valentin Ștefan a declarat fără ezitare că Poșta Română va trece printr-o nouă schimbare radicală, prin concedierea întregului personal și reprofilarea spațiilor în care funcționează oficiile poștale. Aceste schimbări sunt justificate de Ștefan ca fiind necesare pentru a face compania profitabilă, dar pentru mulți, acestea par a fi măsuri de abandonare a unor servicii esențiale, mai degrabă decât de modernizare și optimizare.

Criticii consideră că aceste măsuri sunt rezultatul lipsei de viziune și organizare, susținând că este mai ușor să distrugi decât să reconstruiești – o mentalitate care pare să fie adânc înrădăcinată în politicile guvernelor din ultimele trei decenii.

Un istoric de gestionare problematică

Poșta Română a fost de-a lungul timpului un subiect de discuție controversată în ceea ce privește managementul și politizarea funcțiilor. Valentin Ștefan nu este primul care se confruntă cu critici pentru lipsa de viziune și soluții concrete pentru redresare. În trecut, unul dintre cei mai cunoscuți manageri ai companiei a fost Ion Smeeianu, care a ocupat o poziție de conducere bine remunerată, fiind văzut ca un personaj cu conexiuni politice solide, indiferent de partidul aflat la putere. Smeeianu a încasat salarii impresionante, la un moment dat ajungând la 16.000 de euro pe lună, fără să producă schimbări notabile în companie.

Politizarea funcțiilor publice – o problemă perpetuă

Criticii arată cu degetul spre tendința continuă de politizare a funcțiilor publice bine plătite, cum este cazul Getuței Bumbac, care, prin conexiunile sale politice, a obținut funcții importante, inclusiv în Ministerul Comunicațiilor și Compania de Transport a Energiei Electrice. Legăturile cu nume cunoscute din politica românească, cum ar fi Adrian Năstase, demonstrează că influența politică în funcțiile cheie ale companiilor de stat continuă să fie o practică frecventă, fără a ține cont de performanțele reale.

Viitorul Poștei Române: Închidere sau modernizare?

În contextul în care companiile de curierat private câștigă tot mai mult teren, Poșta Română riscă să dispară din peisajul serviciilor de curierat, dacă măsurile propuse de Valentin Ștefan vor fi implementate. Închiderea oficiilor poștale și închirierea spațiilor sunt văzute de mulți ca o soluție de scurtă durată și fără viziune pe termen lung, cu un impact negativ asupra angajaților și asupra comunităților care depind de aceste servicii, în special în mediul rural.

În loc să modernizeze și să adapteze Poșta Română la cerințele actuale ale pieței, decizia de a închide oficiile poștale este percepută de mulți ca o dovadă a eșecului administrațiilor trecute și prezente, care nu au reușit să găsească soluții eficiente pentru revitalizarea acestei instituții de tradiție.

Astfel, viitorul Poștei Române este mai incert ca niciodată, iar măsurile propuse de Valentin Ștefan ridică semne de întrebare asupra direcției pe care o va urma una dintre cele mai vechi companii de stat din România.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult