Jim Simons, matematicianul devenit unul dintre cei mai de succes investitori ai Wall Street-ului, a murit


Jim Simons, matematicianul care a devenit unul dintre cei mai de succes investitori din istoria Wall Street-ului, a murit la vârsta de 86 de ani.

Născut pe 25 aprilie 1938 în Cambridge, Massachusetts, Jim Simons a demonstrat un talent deosebit pentru matematică încă din tinerețe. A absolvit MIT și și-a luat doctoratul la Universitatea din California, Berkeley, la doar 23 de ani.

Simons și-a început cariera academică la MIT și Harvard, în paralel cu lucrul la Institutul pentru Analize de Apărare, unde a fost implicat în descifrarea codurilor sovietice. După ce și-a exprimat opoziția față de războiul din Vietnam, a fost concediat în 1968.

În deceniul următor, a predat matematică la Universitatea Stony Brook și a câștigat premii prestigioase în geometrie. Cu toate acestea, în 1978 a renunțat la cariera academică și a fondat Monemetrics, ulterior redenumită Renaissance Technologies.

Desi Simons nu avea cunoștințe în domeniul finanțelor și nici interes pentru piețe, el credea că matematicienii, fizicienii și statisticienii săi pot analiza datele financiare, identifica tendințele și realiza tranzacții profitabile. Cu o echipă de cercetători și calculatoare avansate, Renaissance a devenit un gigant al Wall Street-ului.

Fondul său cel mai mare, Medallion, a generat profituri de peste 100 de miliarde de dolari în 30 de ani, cu un randament mediu anual fără precedent de 66%. Această performanță l-a depășit pe Warren Buffett și pe George Soros.

Abordarea sa, cunoscută ca investiții cantitative, a revoluționat Wall Street-ul, forțând alte companii să adopte metode similare. Simons a declarat că nu are opinii despre acțiuni; computerul său ia deciziile, iar ei le urmează cu strictețe.

Simons s-a retras din funcția de CEO în 2010, având o avere de 11 miliarde de dolari. Averea sa s-a dublat în următorul deceniu, ajungând la 31,4 miliarde de dolari. În ultimii ani ai vieții, s-a dedicat carității.

Jim Simons rămâne un exemplu remarcabil de transformare a unei cariere academice într-o carieră incredibil de profitabilă în finanțe, bazată pe analiză matematică și computațională.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult