Fără patimă despre pelicula 21 RUBINI

Poate că asta deranjează, că filmul arată realismul pe care foarte puțini si-l pot asuma, îmi spunea cineva. Nu cred că e o problemă în asumarea realismului de către cei care știu cu ce se mănâncă viața asta.  Întrebarea e dacă pe cei care nu prea pot să-si asume realismul îi ajuta acest film să și-l asume sau se smintesc. Ca sa nu mai spun că acest realism e prezentat ca fiind pădurea uscată si nu uscăturile – deși de ex. pr. Aldea invoca trei exemple din Biserică (articol publicat pe AN). Cred că oricâte cazuri ar fi/exemple date de corupție ca modus vivendi, acapararea și depravarea din Biserică, tot la capitolul uscaturi pot fi încadrate, ȘI ORICÂND își pot veni in fire, în sine – ceea ce filmul NU transmite ref. clerici. Cred că filmul vrea cu orice preț să arate că avem un rău sistematic, că Biserica a depășit faza uscaturilor și a ajuns pădure uscată. Bătălia pentru o „Nouă Ordine Mondială” este de fapt un Război Duhovnicesc. Filmul nu are de ce să fie smintitor, pentru că Dumnezeu îi este ancoră.   Mafiile conjugate de năpârcile din politic, biserică, servicii, magistratură, bulangii, penali și turnători, au existat mereu, există și ce-i mai rău, expandează susținute de puterea slinoasă în dungi si stele, prezentă ca un laitmotiv, cu obstinație amintit !  România n a avut cinematografie, doar regizori șmecheri ce jefuiau sub investițiile statului.  Filmul este e oglinda societății de azi. Mulți trecem prin viață inchizand ochii la ce nu ne convine, ramanem nemiscati și fără a lua atitudine atunci când devine imperativ sa luam. Acceptăm ce ne aranjează pe noi mai bine, și nu vedem cum din ce în ce mai mult râul își înfige colții în viața noastră. Filmul cu rubini (21 rabini, număr magic în hasidism) și nu rubine cum e corect grammatical. Titlul filmului ar putea fi o metaforă pentru sufletul omului. Pe mine m-a dus cu gândul la “21 de grame” – experimentul bizar prin care se cuantifica sufletul. Nu întâmplător, inocentul care și-a pierdut ceasul (cu acel prețios “mecanism”) s-a sinucis în cele din urmă… Titlul filmului 21 de rubine e ales de închisoarea unui părinte condamnat la 21 de ani.  Prezentarea acestui film la Moscova este un aspect care trebuie sa ne spuna multe despre acest “film” de propaganda; o Moscova care niciodată nu ne-a fost prietena! Oricum, România nu are vecini prieteni, doar Marea Neagră. Și nu prea are prieteni pe nicăieri în lume, doar “parteneri” care nu știu cum sa faca sa profite cât mai mult de ea. In plus, faptul ca filmul a fost promovat de Realitatea TV, de Gusa si gasca lui, care numai interesele României nu le servesc, oricat ar spune ei – fatarnic! -, că sunt cu România pe tricou (sic!), este un alt argument care sa ne tina treji si intelepti. 21 rubini = creșterea salarială de 80 ron/ pacient și alte beneficii ale medicilor din pLandemie = 30 de arginți = prețul vânzării sufletului, bani care nu au fost acceptați înapoi în templu, după sinuciderea lui Iuda.

Opinii de spectator semnate Pompiliu Comșa 

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult