Rugul Aprins. Acum nu se poate spune că acolo se făcea numai rugăciune. Însuși Patriarhul BOR, Iustinian Marina, a interzis Rugul Aprins în anul 1948.
Bietul Daniil Sandu Tudor și-a complicat existența, încercând să facă un joc dublu cu organizatorii Reeducării finale de la Aiud. A intrat într-un proces de conștiință și și-a dat obștescul sfârșit.
Bietul părinte Dumitru Stăniloae mergea cu echipa de reeducare prin celulele deținuților pentru a-i convinge să renunțe la CREDINȚA LEGIONARĂ. Despre Corneliu Codreanu spunea că acesta se ocupă cu magia mulțimilor și așa a atras românii în Mișcarea Legiunii. Adevărul rostit și de părintele Iustin Pârvu este faptul că Mișcarea Legiunii a fost organizația anticomunistă care a capacitat românitatea din perioada interbelică și a determinat în cea mai mare măsură reacția anticomunistă de după război. sunt multe de spus
Oare cand va-nceta neamul romanesc sa isi ucida cei mai buni fii ai sai? Oare nu erau romani cei care au impuscat pe străzile României și strangulat conducerea Legiunii; au bagat in inchisori mii de rezistenti anticarlisti, antiAntonescieni sau anticomunisti? Eu zic: ca romanii suferim puternic de complexul lui Cain. peste care sangele Iscarioteanului a fost leitmotiv istoric, de care nu știu ce apa ne mai poate spala…
A scrie istorie pe presupuneri, este o poveste. Sigur este faptul că românul Ion Antonescu a decimat, la propriu, cel mai motivat și mai activ segment al societății românești: Mișcarea Legiunii. Cert este că, nu legionarii, ci Antonescu, împreună cu nemtii lui Hitler si armata, a efectuat deportările în Transnistria, a organizat lagărele de muncă obligatorie și a ordonat masacrele de la Odessa, ca represalii la aruncarea în aer a Comandamentului militar român, toate la comanda lui Hitler si a SS. Toate acțiunile, care sunt incluse în fenomenul denumit “Holocaustul din România”, s-au efectuat sub comanda și administrarea directă a lui Ion Antonescu si din ordinul nemtilor lui Hitler.
În acest timp, legionarii erau hăituiți la ordinul aceluiași Antonescu. In fine, a fost tradare.
Probabil, tot din “dragoste” de Neam și “prețuire” față de condiția țăranului român, la ordinul noilor stapani cu svastică, Antonescu a comandat foc de voie asupra unui grup de țărani răsculați din zona Galațiului, în anul 1907. Un comandant adevărat nu ordonă în timpul unei misiuni executarea propriilor aliați. Tocmai formația de militar ar fi trebuit să-l oprească de la masacrarea legionarilor.
Trebuia să se aștepte ca, atunci când s-a crezut cel mai bun și nu și-a oprit nici un aliat serios, să vină ziua în care în propria izolare pe care și-a creat-o, să fie eliminat. Știu că Antonescu era scârbit de starea mănăstirilor românești, după ce a văzut comportamentul călugărilor din Mănăstirea Bistrița, județul Vâlcea, unde a avut domiciliu forțat ordonat de regele Carol al II lea.
Varlaam Ploieșteanul, într-o pauză de euforie bahică, a propus canonizarea peste patru ani a trei personaje reprezentative luptei anticomuniste. Primele două sunt Dumitru Stăniloae și Ilie Cleopa. Uite ce mari luptători au fost cei doi samurai ai Ortodoxiei. Preot profesor Dumitru Stăniloaie: arestat în septembrie 1958, în lotul Rugului Aprins, este eliberat în ianuarie 1963. Participă activ la Reeducarea finală de la Aiud a deținuților legionari. Conform mărturisirilor mai multor deținuți politic, acesta acceptă propunerilor directorului închisorii Aiud, col. Gheorghe Crăciun, și merge în celule. reprezentându-l pe Corneliu Codreanu ca pe un vrăjitor care a hipnotizat masele, pentru a-și face adepți în Mișcarea Legiunii. Semnând acordul cu Securitatea, intră în grațiile acesteia și primește acordul să meargă în străinătate. “
În 1968 este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În 1969 conferențiază la Oxford. Merge la Vatican, ca membru al delegației B.O.R., în 1971.”
A avut meritul deosebit de a-l fi îndrumat, la teza doctorală, pe Dan Ilie Ciobotea, care încălcând canoanele ortodoxe, a intrat fraudulos în monahism, apoi, printr-un PUCI eretic (denumit Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii – cine a mai auzit de așa ceva în Ortodoxie?), a intrat în Sinodul BOR, și a devenit, mai târziu, patriarhul B.O.R..
Arhimandrit Ilie Cleopa este următorul propus pentru canonizare. Acesta nu a făcut nici o zi de pușcărie. Are meritul de a fi semnat Scrisoarea de acuzare, privind erezii (sic!!!) asupra preotului Ioan Iovan de la Vladimirești, unul dintre puținii preoți ortodocși care s-a opus fățiș, prin predici virulente, instaurării comunismului și care a criticat atitudinea de slugărnicie, față de comuniștii atei, a Patriarhului comunist Iustinian Marina. Ilie Cleopa a avut meritul deosebit de a fi încălcat Sfintele Canoane ale Ortodoxiei, fiindu-i naș de călugărie lui Dan Ilie Ciobotea, după numai două săptămâni de “ostenire” în mănăstirea Sihăstria. Haios este că, potrivit părintelui Iustin, Cleopa și-a făcut straie noi pentru momentul festivității.
Același Cleopa, l-a acuzat pe părintele Iustin Pârvu, eliberat după 16 ani de detenție pentru activitate legionară, că a încălcat Canoanele Ortodoxiei, prin neascultare față de stăpânirea comunistă. Dezgustat, părintele Iustin l-a ales de duhovnic pe blândul părinte Paisie.