Câteva detalii interesante din viața regretatului actor Jean Constantin

De-a lungul timpului, marele actor de comedie Jean Constantin a încântat generații întregi de români, cărora le-a adus zâmbetele pe buze și hohote de râs cu rolurile interpretate. Regretatul artist Jean Constantin a fost căsătorit de trei ori. Ultima soție a lui Jean Constantin a fost Elena, cu care a împărţit 30 de ani de viaţă. De meserie sufleur, Elena, Nina pentru apropiați, a fost mai întâi soţia actorului Gheorghe Cozorici. S-au îndrăgostit, pe neașteptate, pe scena Teatrului Național, când, în piesa «O scrisoare pierdută »

 „ Nina mi-a suflat mie în piesă. La sfârşit, am suflat-o eu de tot”, povestea Jean, cu umorul său de excepție. „Jean Constantin nu vorbea niciodată cu mine despre moarte. Când am fost la înmormântarea lui Dan Spătaru, au venit mulţi oameni, iar Jean mă întreba: «La mine o să vină tot aşa de multă lume?», «Nu, la tine o să vină toată Constanţa».Când era bolnav i-am zis să nu se mai ducă la muncă. Dar mi-a răspuns: «Nu pot, vreau să mor pe scenă!. Era tot timpul acolo, oriunde îl chemau”, şi-a amintit Nina. Ultimul său mare spectacol a fost în Capitală.
„Au fost cu adevărat împreună, la bine şi la rău, deşi el era, pentru spectacole, mai mult în Constanţa, şi ea, în Bucureşti, sufleor la Teatrul Naţional. Se întâlneau însă tot timpul, făceau naveta”., spunea Ion Dichiseanu, verişor prin alianţă cu Nina. „Ultima mea soţie – că trei au fost toate şi nu le-am atins nici cu o floare – e Jean Elena, care a lucrat la Teatrul Naţional din Bucureşti 40 de ani. Când am jucat «O scrisoare pierdută», ne-am cam împrietenit. Este fosta soţie a lui Gheorghe Cozorici. Nina este şi rămâne o doamnă extraordinară, o soţie rară. E frumoasă. N-are ea un ochi, dar e frumoasă!”, povestea Jean Constantin pentru un post de televiziune. 

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult