Personalități dobrogene: Pictorița Maria Dunavățu – 75

Artista plastică Maria Dunavățu s-a născut pe 5 septembrie 1949, în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa. A absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Constanţa (1968), Facultatea de Desen a Universităţii din Bucureşti (1971) şi Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Muzeologie-profesori de desen (1983). În anul 1971, s-a stabilit la Galaţi şi, alături de activitatea la catedră, s-a dedicat picturii şi graficii, cultivând deopotrivă peisajul, natura statică, compoziţia, portretul, după cum scria criticul de artă Corneliu Stoica. A trimis lucrări la expoziţii organizate pe plan naţional la Bucureşti, Iaşi, Constanţa, Târgovişte. Din 1971, a participat la expoziţii colective ale Filialei Galaţi a U.A.P. A fost, de asemenea, prezentă în expoziţiile deschise de către profesorii de desen din municipiul Galaţi la Casa Corpului Didactic. A activat ca profesoară de desen la Şcoala Gimnazială Nr. 11 “Mihail Sadoveanu” şi la Şcoala Gimnazială Nr. 28 “Mihai Eminescu”, fiind, câţiva ani, şi inspector de specialitate la Inspectoratul Şcolar Judeţean. Şi-a deschis trei expoziţii personale: 1983, Casa Corpului Didactic, Galaţi; 1989 şi 1996, Galeriile de Artă “Nicolae Mantu”, Galaţi. A publicat lucrări de grafică în revistele “Porto Franco” (care i-a acordat şi un premiu), “Pax Aura Mundi”, “Şansa ta”, “Axis Libri” etc. A realizat ilustraţia la volumul “Pecetea fiinţei” de Stan M. Andrei (Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 2005).Are lucrări în colecţii particulare din România, Germania, Franţa, Bulgaria, Israel, SUA. Numele său figurează în monumentalele albume de artă ale lui Valentin Ciucă, “Un secol de arte frumoase în Moldova” (vol. II) şi “Dicţionarul ilustrat al artelor frumoase din Moldova 1800-2010”. Întrucât se apropie Festivalul de Comedie, menționăm că, în 2012, la 100 de ani de la moartea lui I.L. Caragiale, Maria Dunavăţu a ţinut să cinstească memoria scriitorului printr-o expoziţie de desene deschisă în foaierul Teatrului Dramatic “Fani Tardini”. Motto-ul sub care artista şi-a reunit cele 90 de lucrări pe simeze avea următorul conţinut: “Caragiale a creat «caţavenicii», «miticii» şi «moftangiii», eu doar i-am vizualizat”.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult