Apa dulce, o materie primă critică: doar 2,7 la sută din toată apa de pe glob! 

Cele 19 țări din bazinul Dunării, au o populație care ajunge la aproape 90 de milioane de oameni. Pe lângă Ziua Dunării, care este un eveniment regional/european, pe durata anului calendaristic mai sunt dedicate  apei alte patru zile internaționale, incluse în Agenda ONU. Mai întâi amintim Ziua mondială a apei, marcată, în fiecare an, pe 22 martie. Ea reprezintă o ocazie binevenită pentru conștientizarea populației în privința demarării de măsuri pentru a preveni criza apei și lipsa canalizării.

Tema stabilită pentru 2024 este “ Apă pentru Pace” – un îndemn de a folosi  apa pentru pace, pentru un viitor mai stabil. Evenimentul reprezintă un binevenit prilej pentru sublinierea problemei  apei, mai ales că, la nivel global, peste 2,2 miliarde de oameni trăiesc încă fără acces la apă potabilă gestionată în condiții de siguranță (OMS/UNICEF, 2023), statistica dezastrelor provocate de lipsa  apei din ultimii 50 de ani reprezentând 70% din totalul deceselor legate de dezastrele naturale (Banca Mondială, 2022). Nu trebuie omis nici faptul că apele transfrontaliere reprezintă 60% din aportul mondial de apă dulce, iar 153 de țări au teritoriu în cel puțin unul dintre cele 310 bazine fluviale și lacuri transfrontaliere (UN-Water, 2023). Cu toate acestea, doar 24 de țări raportează că toate bazinele lor transfrontaliere sunt acoperite de acorduri de cooperare. Conferinţa Naţiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat, la 22 decembrie 1992, Rezoluţia 47/193 prin care ziua de 22 martie devenea Ziua mondială a  apei. În 2013, s-a marcat Anul internaţional pentru cooperare în domeniul  apei, proclamat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 65/154 din 11 februarie 2011.

Prof.dr.Gheorghe Felea ne confirmă că pentru a face faţă provocărilor legate de apă, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a declarat anii 2018-2028 Deceniul internaţional de acţiune “ Apă pentru Dezvoltare Durabilă”, care a început odată cu marcarea Zilei mondiale a apei, la 22 martie 2018, şi se va încheia cu ediţia din 2028. O altă sărbătoare acvatică este marcarea, la 8 iunie, a Zilei mondiale a oceanelor, care are rolul de a reaminti importanţa pe care o au oceanele asupra planetei şi a speciei umane.

Ziua mondială a oceanelor a fost instituită la 8 iunie 1992, cu prilejul summitului Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro. În baza rezoluţiei adoptate de Adunarea Generală a ONU în decembrie 2008, Ziua mondială a oceanelor a fost recunoscută oficial de Organizaţia Naţiunilor Unite, urmând a fi sărbătorită în fiecare an la 8 iunie. Precizăm că există și un alt eveniment dedicat tot domeniului acvatic: Ziua mondială de monitorizare a  apei, marcată, anual, la 18 septembrie. Ea reprezintă o iniţiativă globală menită să determine oamenii din întreaga lume să testeze calitatea  apei locale şi să încurajeze acţiunile de protejare a apei. Ziua mondială de monitorizare a apei a fost iniţiată în anul 2003, de America’s Clean Water Foundation, cu scopul de a sensibiliza oamenii de pe tot globul cu privire la problemele legate de poluarea apei şi pentru a-i determina să testeze apele locale. În fine, o ultimă sărbătoare acvatică la nivel mondial este Ziua mondială a zonelor umede, marcată în fiecare an la 2 februarie, pentru a sublinia rolul vital al zonelor umede pentru populaţie şi pentru planetă. La 2 februarie 1971, a fost semnată Convenţia Ramsar, actul internaţional care reglementează zonele umede, iar, propriu-zis, ziua a fost celebrată începând din anul 1997. 

Deşi atât apele dulci, cât şi o parte dintre apele sărate sunt considerate zone umede, doar 2,5% este apă proaspătă şi doar 1% este utilizabilă (0,3% în râuri şi lacuri). Având în vedere că aceste procente foarte mici de apă proaspătă şi utilizabilă sunt furnizate în cea mai mare parte de zonele umede, organizatorii atrag atenţia asupra importanţei protejării acestor zone. “Zonele umede ne oferă o mare parte din peştele pe care îl mâncăm, orez pentru 3,5 miliarde de oameni şi apă pentru consum uman și agricultură”. Organizatorii atrag atenţia asupra faptului că din anul 1700 până în prezent, mai mult de 80% din zonele umede ale lumii s-au pierdut, iar tendinţa se accelerează, din 1970, cel puţin 35% din zonele umede fiind pierdute. Totodată, circa 2,2 miliarde de oameni trăiesc fără apă potabilă sigură, iar circa 485.000 de persoane mor anual din cauza lipsei  apei sigure. Numărul entităţilor membre Ramsar este de 172, iar numărul zonelor umede considerate de importanţă internaţională, de 2.503, însumând o suprafaţă de circa 257.000.000 ha. Convenţia Ramsar a intrat în vigoare în România pe 21 septembrie 1991, în ţara noastră fiind declarate 20 situri de importanţă internaţională, totalizând circa 1,17 milioane de hectare.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult