Petrache Lupu de la Maglavit

Iată profeția  lui Petrache Lupu de la Maglavit:„Un mare imperiu va cuprinde Europa și România sfântă va fi cucerită fără să se tragă cu tunul. Mai mult, poporul mințit și ademenit, va dori chiar el să fie cucerită țara lui Decebal și a lui Traian. Mari nenorociri se vor abate atunci asupra românilor. Se vor băjeni cu milioanele, vor fi multe inundații și cutremure mari, secetă mare, furtuni înfricoșătoare venite din senin. Doi ani de zile, România, Europa, și toată lumea o să fie cuprinsă de o nouă boală, o nouă ciumă. Bogatul o să ceară săracului adăpost și mămăligă. Țara o să fie trădată chiar de cei care o conduc, iar banul o să fie singura religie a oamenilor. Degeaba preoții și vlădicii or să ridice Crucea lui Hristos, că nu vor mai fi ascultați și lumea o să râdă de ei. Hoții or să fie domni și curvele, doamne! Mai mulți ani, România o să fie bârlogul tâlharilor și va avea felinarul roșu drept stemă. Războiul o să ne bată la ușă și disperarea își va găsi sălaș în sufletul românilor. Când o să piară ultimul trădător de țară și toți românii se vor pocăi, toți se vor întoarce de peste tot acasă, atunci o mare minune se va întâmpla și Maica Domnului o să-și întindă Acoperământul Sfânt peste Grădina Ei, salvându-ne pe toți, pe toți românii, și aducând pace, bunăstare și bucurie. Așa să ne-ajute Dumnezeu!”

Ce spuneți, stimați cititori: a avut sau nu dreptate? E profeție sau nu?

Avea 82 de ani la revoluția din ’89. Oamenii au venit iarăși la el la poartă. Au umplut ulița din fața casei, ca altădată, și l-au întrebat ce să facă. Petrache Lupu, bătrân și aproape orb, i-a ascultat. Și-a făcut semnul crucii și le-a zis: “Să-ți omori conducătorii, și încă de Crăciun, nu e bine. Va veni rău peste țară, că e păcat mare. Rugați-vă!”
„Și nu e rău acu’ în țară? Uite că se fură, nu mai există cinste și onoare, nu mai e respect, și banu’ i-a înnebunit pe toți. N-a avut dreptate Petrache? A avut, săracu’!”, conchide Nicolae.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult