Elena Lasconi a acordat un interviu lui Mihai Gâdea la Antena 3, în care a discutat despre stilul ei de viață și experiențele personale, accentuând ideea de „viață autentică la țară.” Această apariție a subliniat imaginea idilică pe care Lasconi o proiectează despre traiul în mediul rural, prezentându-l drept o alternativă mai simplă și mai conectată cu natura, în contrast cu aglomerația și stresul urban.
În cadrul interviului, Lasconi a vorbit despre viața sa la Câmpulung, unde s-a mutat cu aproximativ 20 de ani în urmă. Ea a subliniat legătura profundă cu natura, menționând că își cultivă propriile legume bio, se bucură de curtea plină de câini și pisici, și are un stil de viață simplu, aproape de pământ. Lasconi a vorbit și despre relația apropiată cu vecinii săi, ceea ce adaugă o notă de comunitate și solidaritate la povestea ei.
În 2022, un număr semnificativ de români, 145.000 mai exact, au ales să facă tranziția de la viața urbană la mediul rural. Această schimbare reflectă o tendință socială în creștere, alimentată de factori precum îmbătrânirea generației „decrețeilor” și dorința de a scăpa de stresul urban. Dar cum arată cu adevărat viața la țară și cât de realistă este imaginea promovată de unii politicieni?
Printre cei care susțin acest stil de viață se numără Elena Lasconi, candidata USR la alegerile prezidențiale din 2024. În interviurile sale, inclusiv unul recent oferit lui Mihai Gâdea de la Antena 3, Lasconi a promovat o viziune idilică a traiului la țară, înconjurată de natură, grădini și animale. Însă, dincolo de această imagine perfectă, candidatul nu a oferit informații relevante despre politica externă, economia sau administrația publică.
Aceste „generalități” au lăsat o întrebare esențială: ce fel de președinte ar fi Lasconi? În schimb, am aflat multe despre viața personală a candidatei, descrisă ca „autentică”, trăită la țară, unde „lucrurile simple” sunt la ordinea zilei. Această poveste de succes pare să atragă atenția mai ales a celor sătui de aglomerația orașului și complicațiile moderne.
Migrația către sat: o tendință în creștere
În 2022, migrația de la oraș la sat a atins un apogeu, cu 145.000 de români alegând să părăsească mediul urban. Grupuri de Facebook precum „Mutat la țară – Viața fără ceas” au devenit platforme populare, unde oamenii împărtășesc experiențe despre adaptarea la viața rurală. Cu toate acestea, provocările nu lipsesc. De exemplu, problemele legate de vecini zgomotoși sau dispute privind delimitarea terenurilor sunt frecvente.
Mediul rural poate fi idealizat în campaniile electorale, însă realitatea este de multe ori diferită. Deși viața la țară aduce avantaje, mulți se confruntă cu probleme precum accesul la servicii medicale sau infrastructură deficitară.
Elena Lasconi, discuțiile despre identitate de gen și „viață autentică” de la țară
Lasconi prezintă viața la țară drept o soluție pentru cei care vor să scape de „complicațiile” vieții moderne, inclusiv de discuțiile despre identitate de gen sau de tensiunile sociale. Deși acest mesaj rezonează cu o parte a publicului, el ascunde o fantezie electorală, una în care viața rurală este văzută ca un refugiu de la problemele reale ale societății.
Această viziune pare să atragă mai ales persoane educate, care nu se identifică cu extrema politică reprezentată de AUR, dar care își doresc o figură conservatoare moderată, precum Lasconi, care promite o viață „simplă” și „autentică”. Totuși, această „viață autentică” de la țară este mai mult o poveste de campanie, menită să cucerească voturile celor sătui de agitația urbană.
O fantezie electorală?
În esență, viața la țară, așa cum este prezentată de Elena Lasconi, este o poveste frumoasă, dar departe de realitate pentru mulți dintre cei care au făcut această schimbare. Mutatul la țară este o provocare, iar adaptarea necesită mult mai mult decât dragoste pentru natură și legume bio. În spatele acestei fantezii se ascund realități dure, cum ar fi lipsa infrastructurii și izolarea socială, realități pe care politicienii rareori le menționează.
Întrebarea rămâne: cât de autentică este această „viață autentică” și cât de mult este ea folosită ca instrument politic pentru a atrage voturi?