Apel către părinții din România: „voi știți ce fac copiii voștri?”

Mihai Mărgineanu, cunoscutul artist român, s-a lansat într-o adevărată diatribă pe rețelele de socializare după o scurtă vizită în Vama Veche, una dintre cele mai populare destinații de pe litoralul românesc. Cu un mesaj plin de indignare și preocupare, Mărgineanu a tras un semnal de alarmă pentru părinții din România, în legătură cu activitățile și comportamentul adolescenților lor.

O experiență neplăcută

Artistul, care s-a căsătorit chiar pe plaja din Vama Veche acum 16 ani, a dezvăluit că a venit la mare cu copiii săi adolescenți, care și-au dorit să petreacă mini-vacanța de 1 mai pe litoral. Cu toate acestea, ceea ce a văzut acolo l-a oripilat. Mărgineanu și-a asumat rolul de „supraveghetor-spion” al copiilor săi și a fost șocat de ceea ce a observat.

„Băi oamenilor… pe lângă casta dulgherilor, a fierarilor betoniți și a groparilor de cimitir, era plin de liceeni. Fără părinți!” a scris Mărgineanu pe pagina sa de Facebook.

Vama Veche, un loc de decadere

Mărgineanu descrie Vama Veche ca fiind sufocată de shaorme, clătite, reggaeton și bass-uri sub 50 de Hz. Totodată, plaja este invadată de adolescenți care par să se bucure de libertate fără supraveghere parentală, unii dintre ei consumând alcool în mod evident, chiar dacă legea interzice acest lucru.

Artistul s-a arătat șocat de nivelul de trai al adolescenților pe care l-a observat, întrebându-se retoric cum un adolescent de 17 ani poate să bea Jameson direct din sticlă sau cum o fată de 19 ani poate să conducă un Mini nou-nouț, care valorează cât 6 rinichi ai ei.

Un apel către părinți

În finalul mesajului său, Mihai Mărgineanu face un apel către părinți, întrebându-i retoric dacă știu cu adevărat ce fac copiii lor. Este un avertisment puternic, subliniind că nu tot ceea ce pare a fi o maturizare timpurie este, de fapt, un lucru bun.

Mihai Mărgineanu, cunoscut pentru umorul său și pentru versurile pline de viață, nu se ferește să abordeze subiecte sociale sensibile în muzica sa sau în declarațiile publice. În acest caz, mesajul său din Vama Veche este unul care provoacă la reflecție și la o mai mare atenție asupra modului în care adolescenții își petrec timpul liber și asupra responsabilității părinților în educarea lor.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult