Biserica Ortodoxă Română si alegerile


„Sfântul Sinod reafirmă că Biserica Ortodoxă Română nu susține niciun partid politic sau ideologie politică și îndeamnă cetățenii să aleagă în conformitate cu criterii care promovează binele țării și valorile creștine în societate. Pentru a evalua candidații la alegerile europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale din acest an, Sfântul Sinod recomandă credincioșilor Bisericii o serie de criterii orientative.”

Sociologul Mircea Kivu afirmă că, în principiu, îndreptarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind anul electoral este în regulă, dar identifică unele probleme discutabile. Ridică întrebări cu privire la permisiunea ca un preot să candideze ca independent pentru o funcție de consilier în anumite condiții, având în vedere că apartenența religioasă nu ar trebui să fie relevantă în politică. De asemenea, consideră că îndemnul Bisericii către cetățeni să aleagă în funcție de valorile ortodoxe creează o ambiguitate, având în vedere că slujbașii Bisericii sunt plătiți de stat și ar putea fi asimilați funcționarilor statului.

Doctorul în Teologie și Studii Religioase Cristian Vechiu subliniază că îndreptarul Sfântului Sinod vine într-un context politic marcat de alegeri iminente și că experiențele anterioare au demonstrat implicarea elementului religios în discursul politic electoral, uneori chiar prin reprezentanții Bisericii. Consideră că, din acest punct de vedere, îndreptarul este binevenit, dar oferirea de criterii implică Biserica în campania politică și deschide posibilitatea ca partidele să preia criteriile pentru a atrage alegători din rândul ortodocșilor practicanți. Astfel, îndreptarul devine mai mult un avertisment pentru cler și o propunere de opțiuni politice pentru enoriași.

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult