Mangalia are în sfârșit Galerie de artă

 Mangalia – „Leagănul picturii românești interbelice”, acea veche Mangalie care a fost reflectată magistral în operele marilor pictori români Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Ștefan Dimitrescu, Henry Catargi și ale excepționalului grafician, arhitect de renume mondial Stephan Eleutheriades, dar nici Mangalia contemporană nu au avut, până azi, un spațiu destinat exclusiv operelor de artă plastică, în care să fie prezentate Retrospective cu lucrări dedicate Mangaliei de acești renumiți pictori, sau cu lucrări ale altor artiști plastici contemporani – pictori, sculptori, graficieni, ori în care să se organizeze diverse activități artistice-plastice…

Așa cum comuna Topalu are o renumită Colecție de Artă cu lucrări valoroase, lăsate moștenire de Dinu și Sevasta Vintilă, Mangalia are o posibilă COMOARĂ ARTISTICĂ, a cărei valoare a tot crescut în ultimii 40 de ani. E vorba de cele peste 50 de picturi și de lucrări de grafică realizate în anii ’85 – ‘86 de studenții de atunci ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, pe care, profesorul Traian Lupu, în calitate de director al Casei orășenești de Cultură și de profesor de Arte, i-a invitat la Mangalia, în Taberele de creație plastică pe care le-a organizat, beneficiind de sprijinul primarului Nicolae Grosu, al domnului Nicolae Simionescu și al organizației de sindicat din Șantierul Naval, care se numea pe atunci „Fabrica de Construcții și Reparații Nave Mangalia” (FCRN).  Pe prietenii mai tineri îi îndemn să caute pe internet: Taberele de la Medgidia, fenomen fondator al ceramicii românești contemporane și SIMPOZIONUL DE CERAMICĂ, MEDGIDIA, cu cele 9 ediţii (1970-1978) ale Taberelor de Ceramică Monumentală, finalizate cu numeroase lucrări de artă monumentală realizate în oraș și de-a lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră.

Pompiliu Comșa

Related posts

Și totuși sarmaua?!…Sarmaua dom’le!… e românească sau turceasca? Ce întrebare năroadă! Cum să fie turcească , mai ales cea așezonată cu slăninuță de porc crescut în bătătură! Păi unde ai mai văzut dumneata turc mahomedan, să înfulece sărmălute’n foi de viță și mustind a unturică de purcel? Și apropo de înfulecat. Se cam exagerează…cum că moldovenii și mai ales cei din Iași ar fi hulpavi la sarmale!Că dacă am avut pe unul mai pântecos, Nică a lui Ștefan a Petrei,gata acum toți suntem fanii lui Flămânzilă? Adevăru-i că tălica Ion a cam exagerat la hanul,,Trei sarmale”.Adicătălea ce înseamnă 3 sărmăluțe în foi de viță infășurate strâns…Chiar înăbușite în smântână tot n-ajung nici pe o măsea.Așa că povestitorul a sugerat modificarea firmei de la han.Păi nu-i mai corect ,,La trei oale cu sarmale”.Cum să atragi mușteriu cu trei amărâte de sărmăluțe anemice! Dar revenind la tradițiile noastre…Turcii…nu și nu că sarmaua este a lor! Că ei au învelit orezul în nu știu ce și de aici a început plagiatul! Pân’ la urmă am dat- o la pace recunoscând că aici în Balcani am împrumutat fiecare rețetele unii de la alții și avem acum fiecare sarmaua lui.Iar noi moldovenii de la Iași am mai adăugat la urmă o stropeală cu licoare de Cotnari.Iacă așa ghini! Și mă rog turcul cu treaba lui și cu ceaiul de măghiran!

Păzea! Vin turcii! Da nu fugiți bre! Chiar dacă vin înarmați până în dinți…cu baclavale, șuberek, sarailie și alte turcisme! Când? Pe 25,26 și 27 iulie a.c. Unde atacă? La Iași în Parcul Expoziției din Copou.Scop? Caritabil! Cine poate să ajute cumpărând produsele expuse să o facă! Știm cu toții câte au pătimit de la cutremure vijelii și altele.Hai bre să dăm o mână de ajutor!

O lume frământată!…Cu accente tragice, învolburate până aproape de autodistrugere.Pe ici pe colo mai răzbat timide câteva accente de speranță verde inchis,înghițite rapid de hăul întunecat.Totul se zvârcolește nevrotic ca în tablourile lui Van Gogh.Și toate acestea cu o insuportabilă claritate.Dureros de clare și palpabile, spaimele ne pătrund ființa instantaneu.Și totuși lumina își face loc și se încleștează într-o luptă pe viață și pe moarte cu întunericul.Oare vom reuși să-l învingem? În această cheie înțeleg eu să ,, citesc” acest superb peisaj marin al maestrului Petru Asimionese. Cu admirație Ioan Bodea.

🍪 Această gazetă folosește cookie-uri. Nu pentru a te urmări, ci pentru a funcționa corect, a-ți arăta conținut relevant și a înțelege cum este folosit site-ul. Acceptând cookie-urile, susții funcționarea presei independente și ne ajuți să rămânem liberi. Mai mult